Pe spatele unui nor
Dansează lumina lacrimilor
Unei Aristocrate triste,
Şi suspinul ei alungă-n
Frunze, taina suferinţei.
Valea tristă ascunde-un
Chip angelic, ce cu jale
Ţine piept singurătaţii.
Razele de soare-s stăpânite
De ochii goi ce strălucesc ca
Două stele pe bolta-nserată.
Luna-i urcată pe câmpiile
Aburinde şi încearcă să-i
Ţină zâmbetul sus-pus;
În zadar... se ascunde-n
Liniştea surdă a nopţii...
