Fulgere străine-mi despart gândurile
Şi cu praful de stele simt vibraţia algelor,
Înrobite, de chiar robul ochean, al unui căpitan;
Stânca-ncununată cade greu pe-ocean.
Limbile verzi, ale dinţilor veninoşi,
Şuieră, şi din bătaia limbii despică
Mozaicul din baia cu apa albastră,
Prapadind hazarduos aşchii de fier ale unor gănduri moarte.
