Îţi cultivi simţurile
În deşertul lat şi
Ţintuieşti coada unui scorpion,
Apoi o calci în picioare,
Căci sângele-ţi cere
Veninul lui dulce-amar.
Ai auzul ca al unui şarpe
Cu clopoţei, care cerşeşte
Hrană de la lumina soarelui,
Văzul îţi joacă feste
Precum unui păianjen ce-şi
Brodează pânza-n jurul
Gâtului prăzii sale...
Cauţi o nişă ca să scapi,
Dar tot ce găseşti sunt
Doar gropi adânci în nisip...
