A scăpat luna peste ape
Cu lumina-i tremurând în adâncuri,
Ca înţeleptul căzut pe gânduri
Încărunţit peste noapte,
Înfipt în coasta cerului, privind
Cu barba-i lungă sprijinită-n toiag
Luminile de ape spărgându-se
În şuviţe albăstrii când se desprind.
Încruntat, sprânceana o ridică supărat,
Şi zorii zilei din coasta cerului l-au alungat...
