Seară de seară,
Scuip tragedia în aburii
Duşului, cu picături umbrite
Ce se preling suav pe faianţa
Crăpată şi de uzură ciobită.
Cad nonşalanţi şi în continuu
Stropi fierbinţi pe fruntea închisorii
Şi mai fac câte-un popas pe -
Cutele feţei, şi-apoi pleacă mai departe...
În scurgerea ruginită de timpul ăsta crud...
