Retoric

Umbrit-a lumii membrana
De hidoasa negura
Ce-nauntrul meu sange,
Si viscol draceste.
Nu mai am la-ndemana
Nicio rugaciune care sa ma salveze.
Un mare rau de om a fost creat,
Suma puroaielor fierbande.
A mai ramsa doar cerul,
Oare voi trece de el ?
Dar nu la propriu...
Caci acolo speranta nu va -
Mai fi perfect sugrumata de
Spatarul scaunului, Si nu
va mai fi ca aici,
Oare este prea tarziu sa mai stiu ?

Amida Budha

Ai venit in vremuri bune
Si ai plecat in vremuri rele,
Ai stat printre oameni;
Daca n-ar fi venit
Si n-ar fi plecat,
N-ar fi fost fericire
Si tristete.
Amida Budha!

Povara

E greu si trist
Ca in lumea asta sadica
Pana si propriul les
Nu ti-l poti duce pe umar,
Caci nu ai unde sa-l duci,
Si nici nu ai cu ce,
Daramite puteri de lupta?
Subestimat ca nu poti arata
Tot ce simti, si te doare, si -
te roade, caci stii ca la
Fiecare colt zace cate-o fiara
Ce meschin si haotic musca din
Viata ta simpla si efemera ...

8 Martie

O urare si o floare
Pentru fetele noastre dragi
Vise implinite si fiori,
De iubire sa tresalte.
Cu damfuri de parfum
Ne incantati, si cu chipul
Dulce pe degete ne jucati.
Sincer, la multi ani!

Schimburi

Schimburi de focuri
Schimburi de jocuri
Schimburi de vieti
Schimburi de suflete
Schimburi, trocuri,
Ti-e frica de sentinta pe care o vrei
O vezi, faci schimb de monezi,
Trece timpul si esti mai prins
In aceeasi cursa a sobolanului
Decat unul orb ce bajbaie -
pe intuneric.
Ai avut zile senine
Ai avut toate panzele sus,
Stii ca la urmatorul schimb tu urmezi.

Jos de tot

In ultima etapa a introspectiei
Trag concluzii induse,
Nu am nimic de oferit,
Nu am nimic de dovedit,
Transform etapele in conserve
Conserv valorile morale
Si inchid orice usa din urma;
De cativa ani, nu mai vreau -
prieteni noi,
Ma simt ca un soldat troian
Decid sa las tot ce am, voua...
Caci mai departe nu mai am nevoie
De nimic profan; il simt ...
Sacrul este aproape, sunt in -
cadere libera spre el,
Si in cele din urma va salut !

Revoluţie

Geniu într-o ureche,
Bucătar desăvârşit,
Azi ard gânduri
Când ele-şi fac de cap,
Ca italienii strig "basta"!
Gândurile bolşevice
Au ridicat zgârie-nori gri,
La bază au TAB-uri şi tancuri
Niciodată n-au de ajuns,
Şi ne ţin pe noi toţi jos
Ca să cotizam en-gros.
De azi nu, gata...

Poiseness flowers of burning eyes

I noticed that you are indifferent to me
And you never pay atention on my eyes
You just let me lye in the coldest sun
I feel like a phoenix, I'm burnin' from inside.
I think that I'm the only one, but you are the meanest -
With my soul, and this is the fiercest -
Thing that ever happened.

Madam / Sir

I would like to withdraw
A quarter of my entire quantity of feelings
To ensure my life
As the sun falls down
And the moon shines brightly.

Instead I would like to deposit
A quarter of my entire quantity of sadness
It brings in front of my eyes
How the real life is, so...
In order to keep my life balanced.

Castelele din nori

Păşesc spăşit pe tălpile stinse
De durere ale unei lumi ascunse
Luminii soarelui si a lunii.
Dacă las pământul în urmă,
Pe-o cărare de stele pot să zbor
Şi să găsesc fericirea cea
Mult râvnită de căutările
Asidue ale minţii mele.
Acum privirea-mi găseşte
Castelele din nori,
Acolo mă desprat de toate,
De cuvinte şi de scrisori,
Las totul în urmă şi am să zbor.

Pe aripile vântului

Mereu mă plimb între ele două,
Mereu între patru vânturi,
Şi iubesc un cer şi pe ele două
Plutind pe aripile vântului
Cresc la umbra gândului
Că totul se sfârşeşte când
Şi pasărea-şi va fi terminat ultimul cânt.

Linişte înainte de ecou

Ascendent,
Se pierde orice sentiment
Când din nou îmi şopteşte
Că mă iubeşte,
Trebuie să mai gasesc un cine
Care să schimbe totul în bine.
De ce de fiecare data trebuie să -
Fie linişte înainte de ecou ?

Dâre de sânge

Scuip dâre de sânge rău
Conştient că undeva în
Tenebrele minţii am greşit.
Singurul ce mă mai plânge
Este sufletul egoului meu.
Mă simt ca nisipul dintr-o -
Clepsidră, ce încet curge...

Păstrează restul

Vreau să te bucuri de ce mi-ai luat mie
Şi poţi să-ţi păstrezi restul,
Mărunţişul de dureri de cap
Şi iartă-mi fericirea seacă
Cum şi eu voi ierta
Nenorocirea altuia.

Gânduri condamnate

Fulgere străine-mi despart gândurile
Şi cu praful de stele simt vibraţia algelor,
Înrobite, de chiar robul ochean, al unui căpitan;
Stânca-ncununată cade greu pe-ocean.

Limbile verzi, ale dinţilor veninoşi,
Şuieră, şi din bătaia limbii despică
Mozaicul din baia cu apa albastră,
Prapadind hazarduos aşchii de fier ale unor gănduri moarte.

Sumbru

Ucid cu mintea, zilnic
Secretele ude ce-mi stau în cale.
Şi sugrum adâncul întuneric
Ascuns ochiului tău mediocru.
Razele luminii tale albe le -
Sparg ca ultimele becuri,
Şi măresc şi mai tare misterul nopţii.
Zări întunecate, fiori largi, cu taine sfinte,
Şi toate neînţelesurile lumii,
Le preschimb cu ochii mei lugubri
În neînţelesuri şi mai mari.

Luna

A scăpat luna peste ape
Cu lumina-i tremurând în adâncuri,
Ca înţeleptul căzut pe gânduri
Încărunţit peste noapte,
Înfipt în coasta cerului, privind
Cu barba-i lungă sprijinită-n toiag
Luminile de ape spărgându-se
În şuviţe albăstrii când se desprind.
Încruntat, sprânceana o ridică supărat,
Şi zorii zilei din coasta cerului l-au alungat...

Puzzle

Oboseala minţii mele,
Cu şoaptele sunetelor reci
Mă ţine treaz în somnul meu adânc.
Topite, lângă mine-s zilele
Cu triluri triste de dor şi de dulce amor.
Cad des din neantul neînţeles
Piesele minţii sălbatice ca vestu'
Ce se unesc într-un destin
Dar un destin azi grăbit, mâine lent.
Şi mă gândesc să-mi zic,
Că liniştea în ochi mă priveşte,
Şi piesele se potrivesc ...

Deşertul tău

Îţi cultivi simţurile
În deşertul lat şi
Ţintuieşti coada unui scorpion,
Apoi o calci în picioare,
Căci sângele-ţi cere
Veninul lui dulce-amar.
Ai auzul ca al unui şarpe
Cu clopoţei, care cerşeşte
Hrană de la lumina soarelui,
Văzul îţi joacă feste
Precum unui păianjen ce-şi
Brodează pânza-n jurul
Gâtului prăzii sale...
Cauţi o nişă ca să scapi,
Dar tot ce găseşti sunt
Doar gropi adânci în nisip...

Întrebare

În spuma gândurilor
Cu conştiinţa inhibată
Îţi impui o întrebare
Impertinentă în şoapta suflului,
Ţi se amestecă pe faţă îndoiala,
Soarta îţi întinde-n faţă lunga scară
Şi tu alegi treptele înguste şi alunecoase
Cine şi ce să fii ?
Te ameţesc iluziile,
Cum că ţi s-ar scurge secundele
Nu în sus, ci de la sentimente-n jos ...