O pata de cerneala,
Strapunge-n inima hartia,
Si asterne mii de sentimente si stari,
O poate face doar cerneala inocentei inconstiente.
Si scrie fara oprire,
Si isi cauta alinarea,
Si isi ineaca amarul cu inca o rezerva -
de cerneala.
De la atata scris,
Prin vene-i curge sange albastru,
Vederea-i un bleu inchis si -
incetosat.
In minte un milion de -
nuante de albastru,
Nu exista leac pentru,
Boli atat de grave.
