Tu ma vedeai un stalp de lumina,
Poate am si un umar bun la greu,
Mereu ma zareai cu zambetul pe buze,
Si doar incercai sa ma intelegi,
si atat.
Pe cand eu, ma vad un monstru
Ce se inchina ateic la icoana-ti,
Si gandurile-mi posace aduc doar,
moarte lina si ruina.
Mana-mi uscata iti mangaie,
suav obrazul stang, apoi,
Ingenunchez umilit si tu,
Iti intinzi aripile deasupra mea,
Dar nu erai tu, ci Satana.
In acest calvar continuu,
Imi dezbin durerea fara nume,
Si o ascund in diferite tari si -
mari, devenind comori fara nume.
De mult am aruncat sceptrul, si m-am
Dezmostenit, la viata abdicand,
Lasandu-ti un singur gand:
Te-am iubit!
