Au trecut vremuri innourate,
Acum sunt mult prea negre,
Mereu am fost tras pe sfoara,
Si de memorie inselat,
Pana si somnul te fura cateodata.
Eschiva a ramas cea mai buna tehnica,
Cand fug de propriile buzunare goale,
Cu lumina stinsa pe un drum gol.
Am sa-mi innec amarul
La fiecare gand cu tine,
Caci doar asa imi moare speranta,
Murind inaintea ei.
S-a dus si ultima pata de culoare,
Parca e ultimul vis spalat cu clor,
Care s-a rupt de la uzura.
Nu gasesc nicio ata ca sa-l cos.
