marți, 30 noiembrie 2010

Apus

Cand soarele apune
Si umbrele in zale ferecate,
Zac si zbiara de durere,
Ca un fier ars in focul iadului.
Mintea mea de iubire imbatata,
zdrobita si ucisa,
Cauta un dram de speranta;
speranta arsa de betie,
ascunsa-n spasmele putrezite-
ale sufletului.
Prin inima seaca de amor
Si prin venele-mi tocite,
curge-un sange putrezit.
Imi duc in spate, c-o putere lesinata,
boala vietii,
Cu privirea stearpa si amara,
intrevad, apoi aud
un glas lugubru,
Imi murmura trecutul
Ca vremea mea s-a dus ...