Te-am lasat sa-mi porti coroana
Si in fiecare zi o lustruiai,
Dar ca trofeu inima-mi trona,
Iti placea sa o porti, fiindca te laudai.
Au trecut asa zile-n sir
Ma simteam mai singur si mai dezamagit,
Trebuia sa-mi las coroana-n cimitir,
Si-n felul asta n-aveam de suferit.
De ce sa o mai poarte cineva?
Oricum, deja s-a pus mult praf.
Va fi o raritate, candva,
Pentru ea s-ar comite-un jaf.
