"Gandurile in cap mi-s imprastiate
Multe amintiri au ramas sifonate
Din ce imi aduc aminte
Majoritatea momente proaste
Ma simt ca o epava parasita
De ganduri sumbre invechita
Nu e nimeni in jurul meu
Care cu adevarat sa fie aproape la greu
Toti poarta cate o masca
Si nu port masca, dar tot ma demasca
Printre ei nu-mi simt rostul
Ma gandesc ca o fac pe prostul
Respir din ce in ce mai greu
Aceleasi lucruri mereu
Sa ma prefac nu mai pot
Vreau sa scap de tot
Pentru mine fiecare litera scrisa
E cate o lacrima neplansa
Mi-e dor de cand eram mic si plangeam
In acele momente de toti uitam
Zilele trec incet, incet
Inchid ochii si ma sting incet
Imi pare rau ca am ajuns persoana non-grata
Sa plec in lume sunt gata
Nu ma cunosti dupa o singura impresie
Daca ai sti cine sunt, ai intra in depresie
Simt ca nu mai am identitate
Ba chiar am ajuns o entitate
Poate intr-o zi am sa plec fericit
Sa nu mai simt ca-s nimicit
De orice veste rea
Cam asta e povestea mea."
